Ceasul meu arata ora fixa doar o data pe zi. Nu deseneaza cercuri imaginare peste cifre. Ceasul meu e inert, nu ticaie si nu ma scoate din minti in momentele de liniste mormantala. Ceasule, sunt momente in care te urasc cu toata forta sentimentului in sine, cateodata rup barierele si te iubesc ca nu te misti din locul tau. Ceasule, acum, mai mult ca niciodata te urasc. Acum, in cripta asta goala si rece, ceasul meu nu mai arata ora fixa decat o data pe zi, dar nu il pot vedea, in intuneric…
Azi ceasul meu a cazut pe asfaltul rece si cadranul i sa farmitat in zeci de mii de bucatele de sticla uda. O dara subtire, galbuie se prelinge pe peretele din fata mea. Apa curge de undeva de sus si de atata timp a sapat in roca mea artificiala, a facut-o sa capete culoarea verde-galbui si consistenta lipicioasa.
Ceasul meu e ud si spart, acum nu mai stiu cat e ceasul. S-a oprit in loc, si nu mai vrea sa imi spuna cat timp a trecut. Iar timpul a stat in loc. Deci e gata, timpul meu nu mai trece, o sa raman blocata in timp…